Franturi de gand

..E o zi… cu un nu stiu cum… si un nu stiu ce.. neliniste,  tristete,  dorinte.. asteptari.. de toate..
..Si pentru ca vreau sa simt frumosul din mine,  atunci cand ce e urat imi apare in fata,  atacandu. mi parca precara liniste sufleteasca… apelez la cuvinte scrise…
E un mod de a respira… cu mine insami….

   Imi vin in minte niste franturi de gand… scrise acum multi ani,  dar… se pare,  la fel de actuale…

" Mi-e dor de-o campie, fasie de cer
Sa bata un vant cu miros de alean
 Iar valuri de spuma s-aduca in dar
In palma ranita, comori de margean..

Mi-e dor de un munte cu barba de nori
Sa fie tacere prelinsa pe brazi
Cararile noptii sa-mi fie surori
Ce-mi deapana visul incet, pe obraji

Mi-e dor de o casa nascuta in crang,
Din freamat de ape strivite sub stanci,
Sa aiba pridvor din cuiburi de cuci
In care s-adorm,  si arar,  sa mai plang…"

Mie… :)