TACEREA LUI ISUS

Acum inteleg tacerea...nuanta tacerii...cand este de bine..cand este de rau....
A trebuit sa intalnesc oameni care tac dar spun multe, dincolo de taceri..
Ca orice om optimist, dar introvertit intr-o oarecare masura, mi-am pus intrebarea : ce face un suflet sa taca , atunci cand stim, cuvantele sunt cheia care deschide usa tainuirii sufletesti...
Si m-am lovit de context..de fapte..de atitudini..de alti oameni..
Un amalgam de situatii care te determina sa te confrunti cu tine insuti , sa te afli in dubii, in ezitari, sa te simti slab sau puternic, las sau curajos, egoist sau altruist...
Toate te determina sa alegi sau sa accepti...in ambele situatii, poti sa taci...
De ce?
Pentru ca...tacerea este oglinda eu-lui tau..te vezi in ea..si te doare...
Eu nu am vazut un suflet fericit, multumit de el insusi, care sa taca...dimpotriva, se revarsa din el energia , zambetul, se simte  starea de bine ...

Tacerea..este sala de cinema in care derulezi ce ti s-a intamplat, te vezi pe marele ecran, actorul principal, jucand scenariul alegerilor tale...si este o actualizare continua a scenariului,gandurile avand grija sa iti aduca mereu si mereu pe ecran, noi situatii sau fatete noi ale acelorasi probleme..iti vezi frustrarile, regretele,neputintele, furia, dezamagirea, ranile.....si ce este mai rau, iti vezi singuratatea tacerii. ..nu o imparti cu nimeni..e doar a ta..esti singur in sala de cinema...

Am ajuns sa inteleg  ce povara este tacerea durerii sau a neputintei de a spune.." Asa sunt EU..punct "...

Am ajuns sa inteleg cat de mult conteaza o usa a sufletului deschisa permanent pentru mine , si cat de mult doare cand se inchide pentru ca eu am ales un alt drum,fiindu-mi frica de viitor,...am uitat ca sufletul nu are varsta, insa  realitatea  si lipsa implinirii sufletesti, da, ma pot imbatrani rapid..

Am ajuns sa inteleg ca pentru suflet...nu exista cuvantul daca..si trebuie..acestea sunt conditionari sau comenzi ale gandurilor...si sunt determinate de frica...de supunere in fata unei realitati controlate de reguli, judecati si prejudecati...sunt cuvinte care iti pot deschide usa unei colivii invizibile..in care nu stii ca ai intrat, cedand presiunii gandurilor, decat dupa un timp...

Am ajuns sa inteleg tacerea sufletului ranit..care se respecta in durerea lui..si sta si el singur in sala de cinema..si urmareste pe ecran neputinta de a spune " nu stii cat ma doare, nu stii ce pierzi, nu stii cat te ranesti, nu stii cat te va durea.." ..
Am ajuns sa inteleg tacerea lui Isus..suflet ranit de alegerea oamenilor,de inconstienta lor egoista,  dar pe care i-a iertat, acceptandu-si durerea ca pe o iluminare a frumusetii si puterii propriului suflet..
Este bogat cel care daruieste din sufletul sau..nu cel care primeste...iar o daruire neconditionata este calitatea sufletelor rare..speciale..
Am invatat si asta..
Dar cel mai mult..am inteles..ca prefer putin si intens..din suflet pentru suflet..decat mult si prost..adica o realitate anosta..in care sunt mereu conditionata de " daca" si " trebuie"...
Am invatat sa pretuiesc acea usa de suflet deschisa permanent pentru mine...sa stiu ca poate face parte din acel "putin si intens"...si trebuie sa o pastrez deschisa in realitatea anosta poate , din jurul meu...pentru ca ma incalzeste ce este dincolo de usa si ..nu mai sunt singura in sala tacerii...
Am inteles...si am invatat...

DE CE ?

     Am citit mult...despre oameni, despre esecuri, izbanzi, despre prietenie, tradare, sinceritate, minciuna, despre violenta,despre afectiune, despre ura..
    Pe urma le-am trait ..le-am simtit gustul..unic, specific fiecarei experiente traite, in functie de context si de  oamenii implicati, in functie de varsta mea si de felul meu de a fi , de a simti si gandi la momentul respectiv...

Zilele trecute am avut o polemica..mai bine zis o discutie destul de puternica cu o prietena despre relatii terminate, orgoliu versus afectiune..mandrie versus prejudecata
Ne-am comparat experientele traite..
     La final, ea a considerat ca mint cand spun ca m-am desprins din relatie si am inchis usa unui timp in care exista noi si nu doar eu..m-a acuzat de lipsa de demnitate..de lipsa de respect fata de mine insami..fiind degradant sa ma gandesc mai mult la acel suflet la care am tinut si tin foarte mult, dar care practic spus, m-a parasit pentru altcineva, in loc sa inchid capitolul respectiv ..
    La final, eu am considerat ca este mult mai degradant si lipsit de demnitate sa ne improscam cu noroi  in prima faza a unei relatii care se destrama, iar ulterior sa revin si sa stau langa un suflet care  ma jigneste si sunt la cheremul dispozitiei lui sufletesti, in numele unei legaturi de suflet profunde, atipice si care a lasat urme adanci ...
    Cuvintele au fost spuse..si au deranjat..nu pe mine....
   La mine a fost o discutie..schimb de pareri intre doua prietene..la ea..a fost orgoliul..
   Adevarul spus doare..stiu..
  Pe mine nu m-a durut afirmatia ei..despre lipsa mea de demnitate..
Pe ea da...
Si s-a lasat tacerea intre noi..poate temporar..poate pentru totdeauna..nu stiu..si nu imi mai ocup mintea...prietenia este un cuvant pretios si se verifica in situatii grele..
     Am o alta intrebare la care vreau sa raspund..pusa de ea..dar care indirect..e un raspuns..sau o explicatie pentru o tacere atat de cunoscuta..al carei mecanism il cunosc atat de bine..cauza si efect..

De ce nu plec de langa sufletul care mi-a intors spatele..plecand intr-o alta relatie?

    Pentru ca ..istoricul acestei relatii este plin de caldura, de conexiune suflet-minte, de frumusete chiar si atunci cand au existat durere, lacrimi, tradare, inconstienta.....
In ce a constat frumusetea relatiei? In a descoperi impreuna frumusetea din noi..si frumusetea dintre noi..
     Mi-am pus mereu intrebarea..In familie, descoperi frumusetea din sufletul parintilor sau uratenia..dar fiind legatura de sange..e pe viata..nu ii poti elimina din viata ta..ii poti eventual ignora..dar vine ziua..cand li te alaturi iar..poate fi ultimul drum..asta e viata..
     De ce in cazul sufletelor straine, dar care se lipesc prin legaturi puternice, atipice prin profunzimea lor, este de neinteles ideea ca pot ramane strans conectate si dupa ce fiecare devine parte a altui cuplu?
     Uneori , aceste legaturi atipice sunt mai puternice decat legatura de sange..pentru ca intervine sufletul.. nu exista nici o obligatie de a ramane impreuna..doar acel nu stiu ce unic..care le-a legat..poate compatibilitatea extraordinara, poate acel " te inteleg dincolo de tacere"..
    Intre mine si sufletul drag au fost de toate..dar nu a fost un singur cuvant urat..o singura jignire..au fost rataciri..durere..lacrimi..taceri..cu gust de vina..tristete..dar nu am uitat o clipa de partea frumoasa din noi..ce valoare ne-am transmis prin aceasta legatura atipica si atat de profunda..
  Eu , poate fac parte din acel grup mic de oameni care multumeste destinului pentru acest suflet trimis in dar pe calea virtuala si devenit in timp jumatate de inima..
    Inimii nu ii poti inchide usa..si spune stop..a fost..
    Nu..pentru ca pulseaza viata ,dar si suflet..Nu cerebralul  ci inima vibreaza si bate puternic atunci cand afli ce inseamna a iubi...
   Iar inima nu uita frumusetea dintre doua suflete..doar ii trebuie timp sa aranjeze altfel legaturile pe cord..astfel incat ce este unic si atipic..sa ramana unic si atipic..
  Stiu ca asa este in inima mea..dar si a sufletului atat de drag..chiar daca acum tace, nemaisuportand poate ideea ca m-a ranit prea mult..

   M-a ranit..este adevarat..dar ce este mai important..sa explic ce m-a ranit stiind ca asta inseamna cunoasterea sufletului   si imbogatirea spirituala sau sa plec, plina de orgoliu ranit si prejudecati?

Eu prefer sa zambesc stiind ca sufletul drag a mai facut un pas in lumea tacuta si discreta a frumusetii umane...chiar daca pe moment..m-a durut situatia creata..dar, toate au un rost..

Iar intre noi...au fost o groaza de coincidente, care adunate..au semnatura destinului..:)

Nu pe undeva...peste tot unde este amprenta de suflet..



AC..

Tampa

AC...intotdeauna am crezut in frumos...in emotii...in comoara interioara din sufletul omenesc...
Poate am citit prea mult. despre ce poate da un suflet...cata energie este in el..cum poate muta muntii din loc...evident..la figurat...adica cum poate convinge..cum poate deschide alte porti de suflet folosind doar energia credintei in puterea lui de convingere...pentru ca ii pasa de
durerea celui de langa el..si nu numai...
Pentru ca simte ca are toata dreptatea universului langa el...
   Zambesc...este una din pozele pe care le ador...se vede Tampa...verdele crud...albastrul cerului sprijinit in curba blanda a muntelui...
E un loc special...cald...frumos in amintire si prezent...Am invatat multe..privind muntele din acel loc...
    Am invatat ce inseamna prietenia de suflet..ce inseamna sa daruiesti  neconditionat...incredere...apreciere..afectiune...sa simti  ca tragi dintre ziduri..catre lumina..un suflet timid..invatat mai mult cu umbrele si frica de el insusi decat cu zambetul deschis catre tot ce inseamna frumos  in jur..
     Am invatat ce inseamna rabdarea...atunci cand nesiguranta si dorinta de cunoastere devin mai puternice decat stabilitatea unei prietenii...
Uneori...sufletul la care tii simte nevoia sa.si invete lectiile singur...chiar daca asta inseamna ca te raneste..dar in aceeasi masura..se raneste si el..mai devreme sau mai tarziu...pentru ca afla valoarea unei prietenii adevarate si realizeaza cata frumusete poate fi intre doi oameni..dincolo de zambete sau lacrimi...
   E UN SACRIFICIU...intr.adevar...sa il lasi sa plece pe alt drum..cu altcineva...dar merita...chiar daca doare pe moment..cumplit...Pentru ca este singurul mod prin care , dupa ce i.ai aratat cum trebuie sa zboare, il lasi sa descopere cine este...sa afle caile prin care isi poate tine oamenii de valoare..prietenii adevarati...aproape..langa el..in lumina.
    In prieteniile adevarate, demnitatea este latenta in momentele dificile...functioneaza mai mult grija de a nu rani..de a intelege ce se intampla..de a.ti fi teama sa nu pierzi o avere de suflet..pentru un orgoliu de moment...
   
    PRIETENIILE ADEVARATE...NU SE STING NICIODATA..relatiile de cuplu..da

Prieteniile adevarate au doar momente de respiro..de taceri..sau de mult zbucium...pentru ca este o reinventare continua intre cele doua suflete, o evolutie separata , individuala..care asigura adrenalina in prietenie...dar dincolo de toate...ramane constanta afectiunea profunda si aprecierea pentru ceea ce viata le.a daruit in timp...o legatura de suflet...speciala...atipica poate pentru unii..dar...amprenta pe suflet..


Lui L...!!!

LABIRINT

Tacerea rupe...

"Probabil că un suflet pereche adevărat e cea mai importantă persoană pe care ţi-e dat să o întâlneşti în viaţă, pentru că-ţi dărâmă toate prejudecăţile şi te obligă să te trezeşti."

" Cei care au suflet își deschid și mintea cu un gest către o lacrimă încercând s-o schimbe într-un zâmbet.."

Acel cineva va vedea tot timpul partea frumoasa  din tine..

...Nu trebuie sa iti ceri scuze..e suficient sa realizezi ca fara el esti mai sarac(a)..mai departe..totul vine de la sine..

Iar timpul...ne este prieten si dusman..prieten, pentru ca ne arata  ce oameni ar trebui sa avem langa noi..si dusman...pentru ca uneori este atat de secretos, incat ne arata prea tarziu..

CUIVA.....

Fragilitate

Robin Williams
..si o cugetare..profunda..atat de adevarata..atat de concentrata..

"Credeam ca lucrul cel mai rau care ti se poate intampla in viata este sa ramai singur.NU E !...cel mai rau lucru este sa ramai cu oameni care te fac sa te simti singur.."

A cedat..depresia..singuratatea..imposibilitatea de a-si mai gasi locul in viata cuiva..neputinta de a se face inteles..ceva a fost..ceva l-a rupt..l-a desfiintat..si a plecat..acolo unde e liniste..in toate...

Poate nu stiu ce inseamna sa ajungi acolo..unde nimicul devine atotputernic..unde devii suflet ratacitor in propriile ganduri..ganduri ce devin tentacule..te prind..si ajung sa te sufoce..
Poate nu stiu...
Poate nu stiu ce inseamna sa incerci sa ceri ajutor..tacand..cu privirea pierduta..sau zambind..desi simti atele invizibile care iti ridica colturile gurii..si iti simti zambetul grimasa..dar e secretul tau
Poate nu stiu..ce dor iti e de caldura inimii..atunci cand alt suflet o mangaie usor..si cat doare ritmul vietii singuratice pe care ti-l da secunda cu secunda, pulsand tacuta...
Poate nu stiu cat de mult ai vrea sa iti simti sufletul liber...sa poti fi TU..sa respiri..prin fiecare gand rostit sau nerostit...sa nu te simti mereu dupa cortina, ezitand sa inaintezi pe scena vietii tale, de frica vocilor din sala , care iti pot intrerupe evolutia cu fluieraturi, cuvinte aruncate aiurea sau mai rau, sa iti vezi sufletele dragi tie, invitatii speciali, din primul rand, ridicandu-se si plecand atunci cand mai incurci..rolul....si nu esti the best...

Poate nu stiu...multe...
Dar stiu...ca sufletul te ridica..sufletul te ingroapa..

Atunci cand nu te poti ridica singur, suflete....daca sunt suflet..si faci parte din viata mea..nu ma pot ridica sa plec..atunci cand..ceri ajutor..si nu mai stii drumul spre scena..prefer sa urc pe scena..sa te iau de mana..si impreuna..sa facem pasii..pe scena..incet..pas cu pas..nu conteaza timpul..
Conteaza..sa ramai..in viata mea..
Nu am ce face cu o fotografie din care zambesti..pentru eternitate..

Sharm