Azi am avut o zi plina..cu de toate
Am plecat de dimineata cu bicicleta in cautarea unui spatiu deschis, , unde sa pot respira adanc, sa trag aer in piept si sa expir tot stressul, toate gandurile negre..Am ajuns intr-un parc aproape de casa.
Si m-am simtit ca acasa...in sufletul meu...liniste..pustiu pe alei..multa verdeata..multa tacere..si totusi...atat de bine..
Cobora usor..unda de bine pe culoarele sufletului...atat de incercate de o vreme..
Au fost alternante..intre ce simteam ca vine din linistea naturii si ce primeam de la prieteni...de la sufletul atat de apropiat culoarelor mele ..
Am ascultat ...am vorbit...dar cel mai important...am simtit ca se limpezezc apele..ca incep sa primesc raspunsuri la multe intrebari..
Uneori...cuvintele fac legatura intre ceea ce macina sufletul si ceea ce ai ca o presiune permanenta in viata de zi cu zi...cerebralul..se creaza o punte..pe care in sfarsit faci pasii spre eliberare..spre echilibru..spre acel moment in care spui in soapta, zambind usor : " respir.."
Mi-am plimbat privirea pe chipurile care treceau pe langa mine, sau stateau pe banci in timp ce eu traversam in liniste aleile parcului.. si am simtit parca singuratatea evadata din zidurile caselor in mijlocul naturii...cat de singura te poti simti inconjurata de chipuri..prezente..dar cu care nu ai nimic in comun..doar imparti cu ei un spatiu ..
Ce alternanta intre linistea naturii , atat de plina , si singuratatea chipurilor odihnindu-se pe banci...atat de goala..
Am ajuns acasa..si asa s-a nimerit..am privit doua documentare..total diferite.
.Unul in care tineri englezi..descopereau la fata locului.. cata lupta pentru existenta e in spatele unor produse importate din Asia si consumate de ei zilnic in fast-food-uri..si efectiv..le simteai durerea in lacrimile prelinse pe obraji pentru faptul ca nu pot schimba nimic..dar au aflat ce inseamna lupta zilnica pentru fiecare firmitura de mancare pe care thailandezul sau chinezul trebuie sa o duca...in secolul 21, sa lupti doar pentru mancare..pentru nimic altceva...
Si am ramas pe ganduri..
Al doilea documentar..despre ceva culinar..o pasiune de o viata a unei doamne in varsta..conservele naturale..
Si m-a frapat..placerea extraordinara cu care explica ...gradina casei..superba..chipul senin..vocea calda..un ansamblu de implinire, fericirea clipei si multa liniste....
Doamne..ce alternante intre cele doua documentare...
Doamne , ce alternante am trait toata ziua..
Si am inteles ..in sfarsit..cat de speciala este persoana care mi-a amprentat sufletul ..cat de importanti sunt prietenii adevarati..si cat de mult conteaza..sa apreciezi si sa multumesti destinului pentru ce ai acum..pentru valorile de suflet pe care ti le ofera tot timpul.. fie sub forma de lectii de viata..fie prin oamenii de valoare care trec prin viata ta efemera, si pe care e bine sa ii tii aproape, indiferent de furtunile care pot arunca relatii profunde, afective...la rascruce de vanturi...
Sharm...
